Închirierea unei camere într-un apartament din Spania a devenit o soluție frecventă pentru studenți, lucrători mobili, familii aflate la început de drum sau persoane care nu își permit o locuință întreagă. Tocmai pentru că acest tip de închiriere este foarte răspândit, dar adesea funcționează pe baza unor înțelegeri verbale sau mesaje informale, autoritățile spaniole pregătesc măsuri pentru un control mai strict al închirierilor temporare și pe camere.
Potrivit informațiilor apărute în presa imobiliară spaniolă, pachetul pregătit sau anunțat de guvern ar urma să includă obligația formalizării în scris a închirierilor pe camere. Este important de precizat că, până la publicarea unui text oficial în BOE sau a unui act normativ aplicabil, această măsură trebuie tratată prudent: nu ca regulă definitivă, ci ca schimbare aflată în pregătire.
Pentru chiriași, ideea de contract scris este însă deja esențială din punct de vedere practic. Un document semnat reduce riscul disputelor privind chiria, durata șederii, depozitul, cheltuielile comune, folosirea bucătăriei sau a băii, accesul vizitatorilor și obligațiile fiecărei părți.
Ministerul spaniol al Locuinței și Agendei Urbane are deja un model orientativ de contract de închiriere. Ghidul oficial arată că părțile trebuie identificate clar, iar obiectul contractului trebuie descris fără ambiguități. În cazul unei camere, acest lucru înseamnă că documentul ar trebui să indice camera închiriată, locuința în care se află, spațiile comune la care chiriașul are acces și regulile de folosire a acestora.
Contractul ar trebui să menționeze durata, chiria, fianța, cheltuielile, eventualele lucrări, modul de comunicare între părți și interdicțiile sau permisiunile relevante. Ministerul recomandă și inventarul mobilierului. Pentru o cameră mobilată, inventarul poate fi foarte util: pat, saltea, dulap, birou, scaun, electrocasnice sau alte bunuri puse la dispoziție. Dacă apar deteriorări sau dispute la plecare, inventarul semnat poate evita interpretările diferite.
Un punct important este diferența dintre închirierea directă a unei camere și subînchiriere. Ministerul precizează că Legea arendărilor urbane, cunoscută ca LAU, nu reglementează contractul de închiriere de camere ca atare. În schimb, LAU reglementează subînchirierea unei camere dintr-un apartament închiriat.
Dacă persoana care oferă camera este ea însăși chiriaș al apartamentului, subînchirierea ca reședință permanentă este legală numai cu consimțământul prealabil al proprietarului. Chiriașul principal trebuie să facă un contract cu fiecare subchiriaș, în care să fie precizate zonele închiriate și regulile de conviețuire. Tot potrivit MIVAU, durata subînchirierii este aceeași cu durata contractului principal, iar prețul subînchirierii nu poate depăși prețul din contractul principal.
Pentru cine caută o cameră, acest detaliu contează mult. Dacă semnezi cu o persoană care nu este proprietarul apartamentului, cere să vezi dacă există acordul proprietarului pentru subînchiriere. Fără acest acord, situația poate deveni instabilă, iar subchiriașul riscă să fie prins într-un conflict între proprietar și chiriașul principal.
În privința sumelor cerute la intrare, întrebările frecvente publicate de MIVAU privind chiria locuinței indică faptul că fianța este de o lună de chirie, iar garanțiile suplimentare pot fi de cel mult două luni. De asemenea, cheltuielile de gestiune imobiliară și de formalizare a contractului revin proprietarului, conform Legii 12/2023. Aceste reguli sunt importante mai ales când se cer sume mari înainte de predarea cheilor.
Contextul mai larg apare și în Planul Estatal de Vivienda 2026-2030, aprobat prin Real Decreto 326/2026 și publicat în BOE la 23 aprilie 2026. Documentul menționează proliferarea folosirilor alternative ale locuințelor, inclusiv locuințe turistice, locuințe goale, închiriere temporară și închiriere pe camere. Planul include ajutoare pentru închirierea sau cesiunea de folosință a unei locuințe ori camere pentru persoane și familii cu venituri reduse, precum și pentru tineri.
Pentru românii care închiriază o cameră în Spania, recomandarea practică este simplă: nu accepta doar o înțelegere verbală. Cere contract scris, verifică cine semnează, ce drept are acea persoană asupra locuinței, ce spații poți folosi, cât plătești lunar, ce cheltuieli sunt incluse, cât este fianța și în ce condiții se restituie. Păstrează dovada plăților și evită transferurile fără explicație clară.
Până la apariția textului oficial al pachetului pregătit de guvern, regula de bază rămâne prudența: contractul scris nu este doar o formalitate, ci principala protecție în fața abuzurilor, evacuărilor neclare și disputelor privind banii.
