Pentru mulți studenți români din Italia, chiria este cea mai mare cheltuială din an. Ce merită știut foarte clar este că o parte din această sumă poate fi recuperată prin declarația fiscală, dacă studentul intră în categoria studenti universitari fuori sede.
Nu este un bonus plătit separat și nici o reducere lunară la chirie. Este o detrare fiscală de 19% din cheltuiala recunoscută de stat, în anumite limite.
Cine are dreptul concret
Detrarea se aplică pentru studenții înscriși la universitate care locuiesc cu chirie într-un alt oraș decât cel de reședință.
Condiția practică importantă este aceasta: universitatea trebuie să fie într-un municipiu aflat la cel puțin 100 km de municipiul de reședință și, în plus, în altă provincie. Pentru studenții care locuiesc în zone montane sau defavorizate există situații în care pragul coboară la 50 km, dar asta trebuie verificat exact în funcție de caz și de documentele fiscale.
Asta înseamnă că, de exemplu, un student român rezident cu familia în Frosinone și înscris la universitate în Roma, în mod normal, nu intră automat la detrare dacă nu sunt îndeplinite condițiile de distanță și provincie. În schimb, un student rezident în Bari care studiază la Roma poate intra mult mai ușor în schema de detrare.
Cât se poate recupera
Aici este partea cea mai concretă.
Statul recunoaște o cheltuială maximă de 2.633 euro pe an pentru chirie. Din această sumă se aplică detrarea de 19%.
Asta înseamnă că recuperarea maximă este de aproximativ 500,27 euro.
Exemple simple:
- dacă într-un an ai plătit 2.000 euro chirie eligibilă, poți recupera 380 euro
- dacă ai plătit 2.633 euro sau mai mult, plafonul rămâne 2.633 euro, deci recuperarea maximă este 500,27 euro
- dacă ai plătit 4.800 euro pe an, nu recuperezi 19% din 4.800, ci tot maximum din plafonul admis
Aici mulți se încurcă: nu se deduce toată chiria, ci doar până la plafonul fiscal admis.
Ce tip de contract este acceptat
Nu orice plată informală merge la fisc. Trebuie să existe un titlu valabil.
În practică, intră de regulă:
- contractele de închiriere încheiate conform legii italiene a locațiunilor
- contractele de ospitalitate
- actele de atribuire în folosință încheiate cu entități pentru dreptul la studiu, universități, colegii universitare legal recunoscute, cooperative sau entități non-profit
Pe scurt: dacă studentul stă „la negru”, fără contract sau fără documente, nu are ce să recupereze fiscal.
Cine cere detrarea: studentul sau părintele
Depinde de situația fiscală.
Dacă studentul are venituri și depune propria declarație, poate cere el detrarea.
Dacă studentul este fiscal în întreținerea părinților, atunci detrarea poate fi cerută de părinte, chiar dacă contractul este pe numele studentului, cu condiția ca studentul să fie efectiv dependent fiscal.
Aici este un detaliu important pentru familiile românești din Italia: dacă părintele plătește chiria și studentul este în întreținere, de multe ori recuperarea se face prin declarația părintelui. Dacă sunt doi părinți și studentul este în întreținerea amândurora, suma se împarte în funcție de cheltuiala suportată efectiv.
Ce acte trebuie păstrate
Aici nu trebuie improvizat. Pentru a cere detrarea, păstrează:
- contractul de chirie sau documentul de ospitalitate
- dovezile de plată a chiriei
- documentele care arată reședința studentului și localitatea universității
- documentele universitare, dacă sunt cerute pentru verificare
- codul fiscal al studentului și, dacă e cazul, al părintelui care îl are în întreținere
Dacă mergi la un CAF, acestea sunt exact documentele pe care ți le vor cere primele.
Unde apare în declarația fiscală
În practică, detrarea se introduce în Modello 730 sau în Modello Redditi, la secțiunea dedicată cheltuielilor detraibile pentru chiria studenților universitari fuori sede. Mulți români rezolvă asta prin CAF, tocmai pentru a evita erorile de completare.
Ce greșeli fac des studenții
Cele mai frecvente sunt patru:
- cred că pot declara orice chirie, chiar fără contract
- confundă reședința familiei cu simpla adresă unde au locuit înainte
- nu verifică regula de 100 km și de altă provincie
- uită că plafonul maxim admis nu este chiria totală plătită, ci 2.633 euro
Concret, pentru un student român din Italia, întrebarea corectă nu este „plătesc chirie, deci primesc bani înapoi?”, ci aceasta: am contract valid, sunt davvero fuori sede și intru în condițiile fiscale?
Dacă răspunsul este da, detrarea merită cerută. Nu este o sumă uriașă, dar 300, 400 sau 500 de euro recuperați legal din chirie înseamnă bani reali pentru un student.
Surse folosite
Agenzia delle Entrate – instrucțiunile pentru declarația 730 și cheltuielile detraibile pentru studenți universitari fuori sede
D.P.R. 917/1986 (TUIR), art. 15, alin. 1, lit. i-sexies
Legea italiană a locațiunilor nr. 431/1998
