România încearcă să obțină de la Comisia Europeană o amânare a închiderii unor capacități de producție pe cărbune, într-un moment în care securitatea energetică revine în centrul discuțiilor. Subiectul este delicat: pe de o parte, România are angajamente de decarbonizare prin PNRR și prin politicile europene de mediu; pe de altă parte, proiectele care trebuiau să înlocuiască producția pe cărbune sunt întârziate, iar sistemul energetic are nevoie de capacități stabile.
Potrivit Reuters, România negociază cu Comisia Europeană pentru a amâna cu cel puțin cinci ani închiderea a 2,6 GW de capacități de producție pe cărbune. Ministrul Energiei, Bogdan Ivan, a declarat că termenul inițial de renunțare la lignit și huilă începând cu 2026, asumat prin planul de redresare finanțat de UE, nu mai corespunde ritmului real al proiectelor de înlocuire.
Miza nu este doar politică. România produce electricitate dintr-un amestec de gaze, cărbune, hidro, nuclear și regenerabile, iar cărbunele a funcționat ani la rând ca rezervă de sistem în perioade de consum mare, secetă sau producție redusă din surse regenerabile. Dacă anumite centrale se închid înainte ca noile capacități să fie gata, riscul este ca România să importe mai multă energie sau să aibă costuri mai mari în perioade tensionate.
Întârzierile vin mai ales din zona proiectelor care trebuiau să înlocuiască activele pe cărbune. Complexul Energetic Oltenia a încheiat parteneriate cu OMV Petrom, Tinmar și Alro Slatina pentru parcuri solare și centrale pe gaze, însă aceste proiecte ar urma să fie finalizate mai târziu decât era prevăzut. Reuters notează și proiectul privat MAS Group Holding, o centrală pe gaz de 1,7 GW în centrul României, gândită să înlocuiască producție veche pe cărbune.
De aici apare argumentul Guvernului: închiderea rapidă a centralelor pe cărbune fără punerea în funcțiune a noilor surse ar putea afecta economia și piața de energie. Ministrul Energiei a spus că România va transmite Bruxelles-ului un studiu privind efectele negative pe care le-ar avea închiderea capacităților în 2026.
Pentru românii obișnuiți, discuția se traduce în câteva întrebări concrete. Vom avea energie suficientă iarna? Vor crește facturile dacă importăm mai mult? Se păstrează locurile de muncă din zonele miniere? Și cât de repede pot fi construite centralele pe gaz, parcurile solare, capacitățile de stocare și proiectele nucleare?
România mizează pe o creștere importantă a capacităților noi. Potrivit Reuters, autoritățile se așteaptă la 12,96 GW de capacități noi până în 2032, din gaze, nuclear, eolian și solar, plus 2,25 GW în stocare. Oficialii spun că acest lucru ar putea transforma România din importator net de energie electrică în exportator net.
Un alt element important este gazul din Marea Neagră. Proiectul offshore care ar urma să intre în producție în 2027 este prezentat ca un factor care poate schimba poziția României pe piața regională a gazelor. Reuters notează că România produce deja aproximativ 90% din necesarul intern de gaze prin Romgaz, OMV Petrom și Black Sea Oil & Gas, iar noul proiect offshore ar putea întări această poziție.
Totuși, o amânare a închiderii cărbunelui nu rezolvă problema de fond. Centralele vechi sunt poluante, costisitoare și dependente de reguli europene tot mai stricte privind emisiile. În plus, zone precum Gorj au nevoie de tranziție reală, nu doar de prelungiri succesive. AP a relatat anterior că minerii și comunitățile din regiunile carbonifere se confruntă cu incertitudine, iar programele de reconversie trebuie să fie mai convingătoare pentru a evita blocaje sociale.
În acest dosar, România trebuie să convingă Bruxelles-ul că nu cere o renunțare la tranziția verde, ci o adaptare a calendarului la realitatea din teren. Diferența este importantă. O prelungire temporară poate fi justificată prin securitate energetică. O amânare fără investiții rapide ar însemna doar împingerea problemei spre anii următori.
Pentru vara lui 2026, mesajul este clar: energia redevine subiect strategic, nu doar tehnic. România are nevoie de centrale noi, stocare, rețele modernizate și investiții finalizate la timp. Până atunci, cărbunele rămâne o plasă de siguranță controversată. Iar negocierile cu Bruxelles-ul vor arăta dacă această plasă poate fi păstrată temporar fără să blocheze tranziția energetică.
Surse folosite
Reuters – România negociază cu UE pentru prelungirea funcționării centralelor pe cărbune.
Reuters – date despre capacitățile de 2,6 GW, proiectele CE Oltenia, gaze, solar și stocare.
AP News – tranziția regiunilor miniere din România și impactul social al închiderii cărbunelui.
