Intrarea într-o școală spaniolă fără o cunoaștere suficientă a limbii nu ar trebui să însemne că elevul este lăsat să recupereze singur. Legea educației din Spania obligă administrațiile regionale să organizeze programe speciale pentru copiii care au dificultăți lingvistice serioase sau lacune importante de cunoștințe, astfel încât aceștia să poată fi integrați în clasa corespunzătoare. Sprijinul trebuie oferit simultan cu participarea la grupa obișnuită, nu prin izolarea permanentă a copilului.
Problema are dimensiuni importante. Cele mai recente date definitive ale Ministerului Educației arată că în anul școlar 2024-2025 erau peste 1,12 milioane de elevi fără cetățenie spaniolă, reprezentând 12,9% din total. Românii formau al treilea cel mai numeros grup, după marocani și columbieni, cu 96.944 de elevi.
Nu există un singur program identic în toată Spania
Educația este administrată în mare parte de comunitățile autonome, astfel încât forma sprijinului diferă între Catalonia, Madrid, Comunitatea Valenciană, Aragón sau celelalte regiuni.
Legea națională stabilește însă principiul: elevul care ajunge târziu în sistem trebuie repartizat ținând cont de vârstă, nivelul de cunoștințe și istoricul academic, iar administrația trebuie să îi ofere sprijinul necesar. Părinții au, la rândul lor, dreptul la consiliere privind sistemul educațional, obligațiile și oportunitățile copilului.
Pentru o familie venită din România, asta înseamnă că lipsa limbii spaniole sau a limbii cooficiale din regiune nu justifică pur și simplu plasarea copilului într-o clasă fără niciun plan de sprijin.
Catalonia a ajuns la 1.635 de „aules d’acollida”
Un exemplu concret este Catalonia, unde funcționează aules d’acollida, clase de sprijin destinate elevilor nou-veniți.
La începutul lui 2026, Generalitat a anunțat că numărul acestora ajunsese la 1.635, după crearea a încă 272 numai în primul trimestru al anului școlar. Departamentul Educației a indicat o investiție de 86 de milioane de euro pentru extinderea resurselor.
Programul îi vizează în special pe elevii nou-sosiți din clasele III-VI de Primaria și I-IV de ESO. Copiii primesc sprijin intensiv pentru învățarea limbii catalane, dar rămân înscriși într-o clasă obișnuită și participă progresiv la activitățile acesteia.
Exact această combinație — învățare intensivă a limbii plus contact permanent cu colegii — corespunde principiului stabilit și de legislația națională.
De ce se cer încă mai mulți profesori
Creșterea numărului de clase nu a rezolvat complet problema.
Fundació Bofill, una dintre organizațiile cunoscute pentru cercetarea politicilor educaționale din Catalonia, a cerut extinderea sistemului cu aproximativ 600 de tutori suplimentari pentru aulele de primire. Propunerea urmărește reducerea numărului de elevi nou-veniți repartizați unui tutor de la aproximativ 27 la 18.
Organizația argumentează că sprijinul lingvistic trebuie tratat nu doar ca un curs de limbă, ci și ca instrument pentru integrarea academică, relațiile sociale și starea emoțională a copilului.
Recomandarea este pentru Catalonia și nu reprezintă o obligație națională deja aprobată. Ea indică însă foarte concret unde apare presiunea în școlile care primesc permanent elevi noi.
Școlile cu situații mai dificile primesc și alte resurse
La nivel național există și programe mai largi care pot completa sprijinul lingvistic.
Programul PROA+ este destinat școlilor publice și concertate cu proporții ridicate de elevi aflați în vulnerabilitate socioeducațională. În prezent beneficiază de program 3.753 de centre, iar finanțarea pentru perioada 2024-2028 este de aproximativ 426 milioane de euro. Evaluarea publicată în iunie 2026 arată îmbunătățiri ale rezultatelor școlare și reducerea absenteismului, dar semnalează în continuare nevoia de mai mult personal și de o relație mai bună cu familiile.
Separat, Programul de Educație Incluzivă pentru anul 2026 permite comunităților autonome să întărească personalul specializat și programele de intervenție pentru dificultăți de limbaj și învățare.
Ce pot cere concret părinții români
Dacă un copil abia sosit în Spania nu înțelege suficient limba folosită la școală, părinții pot întreba direct directorul sau profesorul tutor despre programul pentru alumnado de incorporación tardía, sprijinul lingvistic și evaluarea inițială a nivelului copilului.
Merită cerut și un răspuns concret: câte ore de sprijin primește copilul, cine îl urmărește, cum este evaluat progresul și când participă la clasa obișnuită.
Legea nu garantează aceeași denumire de program sau același număr de ore în fiecare regiune. Garantează însă principiul că elevii cu dificultăți lingvistice serioase trebuie să primească sprijin pentru integrare.
În școlile unde sosesc mulți copii din străinătate, dezbaterea din 2026 merge astfel dincolo de simpla existență a unui „aula de acogida”: întrebarea este dacă există suficienți profesori pentru ca sprijinul să fie individualizat și să nu transforme limba într-un obstacol care urmărește elevul ani întregi.
Surse folosite:
- BOE – Ley Orgánica 2/2006 de Educación, articolele 78 și 79 privind elevii integrați târziu și programele pentru dificultăți lingvistice.
- Ministerio de Educación – statisticile definitive privind elevii străini în anul școlar 2024-2025.
- Generalitat de Catalunya – extinderea la 1.635 de aules d’acollida în 2026.
- Fundació Bofill – propunerea pentru aproximativ 600 de tutori suplimentari și reducerea numărului de elevi per tutor.
- Ministerio de Educación – evaluarea PROA+ și Programul de Educație Incluzivă 2026.
